De ce nu se va vedea Reporters in Romania

Pare de ras cu cata usurinta folosesc unii politicieni analfabeti, sau doar unele cucoane Chirita cu aere de filozofi de budoar, o sintagma mai generala decat buletinul meteo si mai prea grea de continut decat o femeie gravida in luna a opta: siguranta nationala. Desi s-au stins ecourile negative de pe coridoarele televiziunilor de stiri, mie mi-a ramas in ureche avertismentul ascuns sub conceptul de vulnerabilitate la adresa sigurantei nationale, lucrare clocita la Cotroceni, care-i vizeaza pe ziaristi, acesti mai copii sarmani manevrati de moguli, pentru ca ar atenta la siguranta nationala prin campaniile lor de presa mincinoase. Evident, atentatul apare vizibil numai atunci cand este indreptat asupra unei singure persoane: Traian Basescu. Pentru ca nu-si inchipuie cineva, cred, ca ii tresare ficatul pe presedintele confruntat cu infractorii de grija celor care ar putea fi, sunt si vor fi, tinta campaniilor mincinoase de presa. Nu. Traian Basescu este preocupat ca niciun ziarist sa nu-i mai deranjeze traiul tihnit de la Cotroceni, lui si familiei lui, y compris afaceri si imobile, macar pana in 2014, la doi ani dupa sfarsitul lumii. Deocamdata, nu ne-a lamurit intr-o privinta: cine hotaraste care campanie este mincinoasa si care nu? Pana acum nu ne-a luminat, desi a promis public ca ne va lumina si in alte cazuri: vanzarile anterioare ale fiicei sale mari, banii de campanie ai fetei sale mici, ajunse intre timp europarlamentar, afacerile fratelui mai mic. Dar se pare ca pentru autoritati, daca arata cu degetul presedintele tarii si spune care sunt campaniile de presa mincinoase, este mai mult decat de ajuns. Magnetofoanele se pornesc si dupa aia vedem daca este legal sau nu. Gata cu dilemele, ma opresc acum la alti ziaristi si mai ales la un serial de televiziune difuzat de postul de televiziune francez TV5 Europe. Serialul se numeste Reporters (Olivier Kohn, 2009, scenariul Alban Guitteny) si nu imi dau seama ce audienta are printre telespectatorii din Romania care au acest canal pe cablu. Eu am vazut toate cele opt episoade ale seriei intai, si pe primele patru din seria a doua, difuzate in ultimele doua saptamani. De ce m-a interesat, motivul este usor de inteles. Pentru ca este vorba despre jurnalisti. Tema principala a serialului este munca pasionanta intr-un post de televiziune finantat de stat, care are si presa tiparita. Daca ar trebui sa ma opresc aici ar trebui sa observ ca lucrurile seamana ca doua picaturi cu ceea ce este pe malurile dambovitene. Pastrand proportiile. In Reporters interesante sunt nu doar relatiile dintre conducere si jurnalisti, manipularea surselor, lupta pentru putere sau relatiile amoroase din cadrul trustului, ci si interactiunile dintre ziaristi si guvernanti, dintre patroni si serviciile secrete franceze (DGSE). Si aici pot fi asemanari cu viata dintr-un trust de presa romanesc. Din pacate, ceea ce se povesteste in serialul Reporters, nu o sa gasiti in niciun reportaj romanesc realizat de televiziunea publica, pentru ca despre un serial pe aceeasi tema, cine poate indrazni? N-am vazut noi niciun serial de televiziune despre rapirea jurnalistilor romani in Irak, de pilda! Am inghitit filmul imprecis povestit de Traian Basescu. Ohanesian, ziaristul care vrea sa afle adevarul despre ce i s-a intamplat, este ingropat in indiferenta, nimeni nu are nevoie de el. Intr-un episod din Reporters se vorbeste despre cazul unei jurnaliste rapite in Orientul Mijlociu, probabil o aluzie la cazul Florence Aubenat si despre implicatiile serviciilor secrete franceze. Autoritatile recunosc in fata jurnalistilor care ancheteaza afacerea ca s-a platit o rascumparare de 8 milioane euro, dar oficial declara la televizor, fara sa li se miste un muschi pe fata, ca “autoritatile franceze nu negociaza cu teroristii”. Unde am mai auzit noi despre asa ceva? Mergand pe firul investigatiilor, jurnalistii din serialul francez dau de urma banilor si de o posibila deturnare a unor sume importante. Itele duc la un partid politic din randurile caruia este ales, la un moment dat, primul ministru. In trust, conducerea nu vrea sa se puna rau cu seful guvernului, de la care asteapta favoruri. Nu peste mult timp, la Riad, un atentat omoara mai multi cetateni francezi. Un redactor al trustului, care scapa din atentat, intra pe fir pentru a afla ce cautau unii sefi ai serviciilor secrete franceze la Riad chiar in timpul atentatului. Motivul se dovedeste a fi niste comisioane de sute de milioane de dolari care nu mai erau platite. Banii urmau sa ajunga in seifurile aceluiasi partid politic din care face parte si primul ministru! Evident, autoritatile vorbesc despre securitate nationala, dar doar in legatura cu ascunderea unor documente secrete. Despre “pasarici” si “gaozari”, niciun cuvant! Asadar, un thriller mediatico-politic cu multe chei, pe care nicio televiziune din Romania, din pacate, nu-l va cumpara pentru a fi prezentat telespectatorilor. Nimeni nu vrea sa se afle ca si in Occident sunt campanii de presa, pe care niciun presedinte nu le califica drept mincinoase, chiar daca sunt compromitatoare. La noi, jurnalistii sunt vulnerabilitati chiar si atunci cand nu fac nimic. Doar pentru ca asa vrea presedintele. Si cand vrea el.